Dacă aţi merge la un psiholog, dar care să fie şi pasionat de horticultură, v-ar spune că nu plantaţi pomi fructiferi pentru că:

a) vi se pare o treabă prea complicată pentru un amator;

b) nu ştiţi cum să-i îngrijiţi şi vă este teamă că ar muri;

c) vă descurajează gândul că trebuie să aşteptaţi 2 ani până rodeşte piersicul, 3 ani până intră pe rod un măr, un gutui sau un păr şi 4-5 ani până mâncaţi primele cireşe ori prune din propria curte;

d) vi se pare inestetică o livadă, în comparaţie cu gazonul;

e) găsiţi fructe, ieftine şi fără efort, la supermarket.

Ca să vă trateze fricile şi descurajările, închipuitul psiholog horticultor v-ar spune că:

a) îngrijirea pomilor e o ştiinţă care se învaţă prin observaţie şi ceva documentare în 2-3 ani, adică până intră pomii pe rod.

b) toţi cei care au o grădină, o livadă, o vie ştiu un secret: cea mai importantă parte o face natura. Rolul omului este important, însă minor. În plus, dacă cumpăraţi pomi de la Zdravăn, veţi primi instrucţiuni de îngrijire pe email, exact la momentul potrivit, exact pentru pomii cumpăraţi.

c) oamenii inteligenţi şi gospodari se deosebesc de ceilalţi tocmai datorită capacităţii de planificare. A sădi un pom cu gândul la ziua când vei gusta din rodul său e o dovadă de putere interioară şi acestor oameni întotdeauna le merge bine.

d) nu există un „mobilier” mai frumos pentru o curte decât o livadă. Gazonul e infinit mai monoton pe lângă pomii care, în cursul unui an, dau frunze, câteva săptămâni de flori iar toamna delicioasele fructe.

e) aşa este, la supermarket fructele sunt, poate, mai ieftine şi le „culegi” direct din raft. Dar pot fi acestea comparate cu un fruct sănătos, pe care ştii cum l-ai produs? Se compară cu bucuria din sufletul celui care a săpat, a tăiat, a îngrijit iar vara sau toamna îşi primeşte răsplata?

Dumneavoastră  mai  cunoaşteţi  alte  temeri  legate  de  plantarea  pomilor,  pe  care  aţi  dori  să  le  analizeze  fictivul  nostru  psiholog?